locatii noi

1 octombrie 2010

vroiam sa postez noua locatie . nu stiu daca are sens. locurile pot fi noi, dar daca oamenii sunt aceeasi, ce rost ar mai avea?


annie hall – psychoanalytic jokes

9 noiembrie 2009
 
-I got time.I’ve got nothing ’til my analyst appointment.
-Oh, yeah? You see an analyst?
-Just for 15 years …
-15 years?!!!
-I’m going to give him one year and then I’m going to Lourdes .
-Really?
 
 

we’ll never know …

4 noiembrie 2009
creierul nostru (sau poate sufletul, ca nu stiu de ce inconstientul imi atrage uneori atentia ca am si un suflet ascuns intre incretiturile masei cenusii de la mansarda ) e altfel decat ni-l imaginam, mai destept decat individul in care salasluieste in general, pentru ca noi suntem aia care nu stim sa folosim tot ceea ce face el pentru noi.
 
‘in inconstient nimic nu ia sfarsit, nimic nu trece, nimic nu se uita’ – freud . oare de ce?
 
si are asta sa fie wednesday feel-good quote? i really wonder …

in oglinda

4 noiembrie 2009
ne place sa credem ca unele trasaturi pe care le vedem si le detestam la altii sunt la mii de ani lumina de ceea ce suntem noi. si uite ca vine jung, domnule, si ne da cu teoria asta de pamant, zicand el ca blamam acele carcateristici ale celorlalti care de fapt sunt adanc inradacinate in noi si pe care, daca le-am recunoaste, n-am fi tocmai capabili sa le manage-uim pentru ca simpla lor recunoastere in noi ne-ar destabiliza al naibii de tare.
 
asa incat aseara am stat si m-am gandit pe cine si de ce urasc/dispretuiesc la ora asta. si, fir-ar sa fie, daca jung asta zice adevarat, se cheama ca am cam pus-o . sau nu . ca doar defectele nu-s decat calitati debordand .
 
urmatorul exercitiu va fi vazutul foii de hartie de pe partea celuilalt. cine imi face loc langa el?

spinning around

28 octombrie 2009
 credeti in farmece ? eu nu credeam …

warsaw – prima tentativa

21 octombrie 2009
proaspat intoarsa de la sibiel unde mi-am mobilizat ultimele resurse de sociabilitate pentru a ‘da bine’ la un team-building (dar, by the way, am invatat cateva chestii tricky despre comunicare – veeeeery useful), ma gandeam la cele 2 zile de delegatie la varsovia ca la o prelungire a unei mini-vacante. ma bucuram chiar ca reusesc sa ma rup cateva zile consecutiv de oras, de aceleasi povesti repetate in tonalitati diferite, de mine. dadusem chiar si termene pentru decizii si ma bucuram ca fiecare vom avea cateva zile sa ne gandim la … continuari sau renuntari si consecinte.
 
doar ca lucrurile nu aveau sa se petreaca asa in dimineata asta la 05:30 cand, incetosata de somn, imi taram bagajele spre check-in si ma pravaleam peste biroul unei fiinte, aveam sa aflu, imposibile.
 
eram 5 ppl delegati in calatoria asta, dar vai, am aflat uluiti, compania aeriana, si zau nu era low cost, ba chiar deloc, a facut overbooking , iar in cursa de frata, scuze, avionul nostru, nu mai erau decat 2 locuri disponibile.
 
ok, dar check-in-ul abia s-a deschis, cand au trecut ceilalti imbarcabili pe aici? nu este problema dvs. pai ba tocmai, este …
 
la coada, in spatele meu, alti nefericiti. colegii mei, jumatate lipsa la apel. am cucerit cu greu biroul domnisoarei punand 1001 intrebari aparent inutile, desi mi s-a explicat ca, vezi doamne, mai asteapta si altii (la ce? sa afle ca nu mai sunt locuri?) si am asteptat reunirea grupului si decizia: cine pleaca in polonia. si cum intalnirea boardului era mai importanta decat analiza de business, iata-ma-s aici, scriind pe blog din caldura biroului, dupa nu stiu cata vreme de pauza, convinsa ca istorioara asta n-o va crede nimeni. ghinion!

septembrie

1 octombrie 2009

septembrie – aura urziceanu si aurelian andreescu la radio guerilla .

mi-e dor de ceea ce unii catalogheaza ca relatia ‘mult prea civilizata’ cu r. radeam mult la vremea aia si nu eram atat de preocupata de mine. acum sunt aproape ceea ce a vrut el sa fiu. doar publicul s-a schimbat. si ‘n-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine’.
 

ultimul uichend de septembrie 2009(2) – posaga

28 septembrie 2009

 

yup, i know, pozele cu nokia suck big time.

ultimul uichend de septembrie (1)

28 septembrie 2009
era mult prea frumos afara ca sa nu renunt fara regrete la concertul parov stelar si sa o iau aiurea pe munte, sa las culorile sa-mi umple privirea si sufletul.
 
si m-am umplut de toamna: de rosu-ruginiu, galben si nuci pe la cheile posegii si garda, de verde-auriu de imagini aproape ireale, deformate de imaginatia mea usor inflamabila, si de liniste la cheile ordancusii si pestera lui ionete, de afine , de albatru calm si inaltime parfumata la stana de vale.
 
si m-am umplut de uimire si groaza pe iadolina. n-am mai vazut de mult un loc atat de frumos si atat de salbatic. a meritat fiecare groapa, fiecare ramura care mi s-a agatat disperat de masina, fiecare strangere de inima  cand o roata parea a aluneca in vid la intalnirea cu o alta masina.
 
si-am inchis acest ultim uichend de septembrie al lui 2009 in suflet si-l tin acolo sa-mi incalzeasca zambetul in iarna care vine.
 
deocamdata poze (putine, ca deh, desi mi-am promis, fuji-ul visat nu l-am achizitionat inca) de pe valea iadului.
 
 
 
 
 

comunicat despre o stare a … natiunii

18 septembrie 2009
fumez. din nou. nu atat cat fumam inainte, dar ca sa renunt definitiv probabil ar trebui sa umblu doar in cercuri de nefumatori. nu se poate. n-am gasit ratiunea gestului. nici n-am cautat-o prea tare, ce-i drept. sau poate nu e suficienta vointa. si-asta va trebui dresata. cu timpul.
 
vorbesc din nou cu oamenii. le raspund la telefon. de ce n-oi mai fi facut-o? aveam alte prioritati in viata. false. prioritatea sunt eu. si de aia incerc sa-mi reiau viata de unde o lasasem in urma cu exact un an si 7 luni si sa construiesc altceva de acolo. fac o sumedenie de chestii pe care nu le-am mai facut demult sau deloc pana acum, incerc sa-mi schimb iarasi prioritatile si optica acolo unde este cazul. e un soi de reinventare, desi termenul e prea pretentios,  completata de faptul ca (giiiiizas, as fi zis acum ceva vreme) port roz si ma machiez cu galben si mov.
 
am multe cunostinte, dar putini prieteni. si mai putini ‘ tru ‘ ones, dar n-am sa mai incerc sa aflu de ce. de aia. asa-s oamenii si, dupa cum spuneam, hai sa nu ne mintim, orice relatie, fie si de prietenie, este, pana la urma, o relatie de interes, unde termenul ‘interes’ are un sens extrem de larg.
 
tot asa, am constatat si ca unele chestii trebuie sa ramana asa cum sunt sau sa le fac in continuare asa cum le faceam pentru ca altfel ar fi degradant/jenant.
 
si, spre deosebire de posturile anterioare pe tema asta cand ma multumeam sa enumar toate cate le-as face, acum chiar le fac. si constat rezultatele. caci schimbarile se vad.
 
hai ca sunt un mix bun! :)   are chef cineva sa ma incerce? =))

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X